florinhalalau

st1:*{behavior:url(#ieooui) }
<!–
/* Style Definitions */
p.MsoNormal, li.MsoNormal, div.MsoNormal
{mso-style-parent:"";
margin:0cm;
margin-bottom:.0001pt;
mso-pagination:widow-orphan;
font-size:12.0pt;
font-family:"Times New Roman";
mso-fareast-font-family:"Times New Roman";}
@page Section1
{size:612.0pt 792.0pt;
margin:70.85pt 70.85pt 70.85pt 70.85pt;
mso-header-margin:35.4pt;
mso-footer-margin:35.4pt;
mso-paper-source:0;}
div.Section1
{page:Section1;}
-

st1:*{behavior:url(#ieooui) }
Pentru Bucureşti, trecerea anilor nu înseamnă evoluţie. Oraşul este astăzi plin de răni care sîngerează. Priviţi imaginile de mai jos, făcute în urmă cu aproximativ 80 de ani şi în vara lui 2009. Clădirea care adăpostea în anii ’20 ai secolului trecut Clubul Naţional Liberal, avea în anii ’80 o librărie în locul clubului, librărie în care ca student la Chimia de pe Polizu, intram foarte des. Pe latura de pe Calea Griviţei, era cinematograful Feroviar. Casa mai are astăzi doar pereţii exteriori şi nu cred că cei din Primărie mai au vreun proiect legat de restaurarea sa.

„Ce-i cu contractul ăsta de muncă? De ce aţi scris Mihnea Cernat? Ce, sîntem artişti? Puneţi mîna şi modificaţi în Cernat Mihnea, că altfel nu vi-l înregistrez. Ce, ne jucăm aici? Sînteţi într-o instituţie a statului, nu vă puteţi bate joc. Credeţi că sîntem sat fără cîini? I-auzi la el. Se joacă cu timpul nostru preţios.” 

„Ce-i cu contractul ăsta de muncă? De ce aţi scris Mihnea Cernat? Ce, sîntem artişti? Puneţi mîna şi modificaţi în Cernat Mihnea, că altfel nu vi-l înregistrez. Ce, ne jucăm aici? Sînteţi într-o instituţie a statului, nu vă puteţi bate joc. Credeţi că sîntem sat fără cîini? I-auzi la el. Se joacă cu timpul nostru preţios.” 

Încă din 2007, Uniunea Scriitorilor, la iniţiativa domnului Ion Lazu, responsabil de proiect, a început punerea de plăci memoriale la locuinţele scriitorilor români trecuţi dincolo. Au apărut astfel de plăci inclusiv la intrarea blocurilor de locuinţe construite înainte de 1989, fapt nemaiîntîlnit pînă acum. Mariana Marin a locuit într-un bloc din cartierul Titan între anii 1978 şi 1995. Am fost vecini. Pentru că nu i-am găsit numele în lista publicată pe site-ul Uniunii, deşi placa memorială există, am făcut fotografiile de mai jos. O să reiau aici şi un articol de aducere aminte, publicat pe internet în primăvara anului 2003, cînd Mariana Marin ne-a părăsit.