Archive for Iulie, 2009

Grandeur et decadence

Duminică, Iulie 26th, 2009

st1:*{behavior:url(#ieooui) }
<!–
/* Style Definitions */
p.MsoNormal, li.MsoNormal, div.MsoNormal
{mso-style-parent:"";
margin:0cm;
margin-bottom:.0001pt;
mso-pagination:widow-orphan;
font-size:12.0pt;
font-family:"Times New Roman";
mso-fareast-font-family:"Times New Roman";}
@page Section1
{size:612.0pt 792.0pt;
margin:70.85pt 70.85pt 70.85pt 70.85pt;
mso-header-margin:35.4pt;
mso-footer-margin:35.4pt;
mso-paper-source:0;}
div.Section1
{page:Section1;}
-

st1:*{behavior:url(#ieooui) }
Pentru Bucureşti, trecerea anilor nu înseamnă evoluţie. Oraşul este astăzi plin de răni care sîngerează. Priviţi imaginile de mai jos, făcute în urmă cu aproximativ 80 de ani şi în vara lui 2009. Clădirea care adăpostea în anii ’20 ai secolului trecut Clubul Naţional Liberal, avea în anii ’80 o librărie în locul clubului, librărie în care ca student la Chimia de pe Polizu, intram foarte des. Pe latura de pe Calea Griviţei, era cinematograful Feroviar. Casa mai are astăzi doar pereţii exteriori şi nu cred că cei din Primărie mai au vreun proiect legat de restaurarea sa.

 
 

  • Share/Bookmark

Nume şi postnume

Miercuri, Iulie 22nd, 2009

„Ce-i cu contractul ăsta de muncă? De ce aţi scris Mihnea Cernat? Ce, sîntem artişti? Puneţi mîna şi modificaţi în Cernat Mihnea, că altfel nu vi-l înregistrez. Ce, ne jucăm aici? Sînteţi într-o instituţie a statului, nu vă puteţi bate joc. Credeţi că sîntem sat fără cîini? I-auzi la el. Se joacă cu timpul nostru preţios.” 

  • Share/Bookmark

Nume şi postnume

Miercuri, Iulie 22nd, 2009

„Ce-i cu contractul ăsta de muncă? De ce aţi scris Mihnea Cernat? Ce, sîntem artişti? Puneţi mîna şi modificaţi în Cernat Mihnea, că altfel nu vi-l înregistrez. Ce, ne jucăm aici? Sînteţi într-o instituţie a statului, nu vă puteţi bate joc. Credeţi că sîntem sat fără cîini? I-auzi la el. Se joacă cu timpul nostru preţios.” 

  • Share/Bookmark

Româna anapoda XI

Miercuri, Iulie 15th, 2009
Românii nu se prea descurcă cu denumirile sau numele proprii în germană. Sînt greu de pronunţat vocalele cu umlaut sau grupul de litere sch. Cînd vine însă vorba de cuvinte care încep cu sp sau st, românul se transformă brusc în neamţ. Pronunţă şpray, ştart, ştat de plată sau ştand, cu un accent german demn de o cauză mai bună. Şi acest lucru se întîmplă nu numai în Transilvania cea populată în trecut de saşi sau în Oltenia, provincie aflată două decenii din secolul XVIII sub ocupaţie austriacă, acolo unde roşiei i se spune şi astăzi paradaisă. Ar fi mai bine să luăm de la nemţi calităţile native ale acestora cum ar fi hărnicia, seriozitatea, punctualitatea şi credinţa în lucrul bine făcut, dar să pronunţăm spray (neologism venit din engleză, nu din germană), start, stat de plată şi stand.
  • Share/Bookmark

Mariana Marin

Vineri, Iulie 10th, 2009

Încă din 2007, Uniunea Scriitorilor, la iniţiativa domnului Ion Lazu, responsabil de proiect, a început punerea de plăci memoriale la locuinţele scriitorilor români trecuţi dincolo. Au apărut astfel de plăci inclusiv la intrarea blocurilor de locuinţe construite înainte de 1989, fapt nemaiîntîlnit pînă acum. Mariana Marin a locuit într-un bloc din cartierul Titan între anii 1978 şi 1995. Am fost vecini. Pentru că nu i-am găsit numele în lista publicată pe site-ul Uniunii, deşi placa memorială există, am făcut fotografiile de mai jos. O să reiau aici şi un articol de aducere aminte, publicat pe internet în primăvara anului 2003, cînd Mariana Marin ne-a părăsit.

 
 
 
 
 
 

st1:*{behavior:url(#ieooui) }

 
Moartea unui mare poet

 

 

 
A murit Mariana Marin! Deschizînd astăzi pagina de internet a „Observatorului cultural”, am aflat această veste care m-a cutremurat. Am pierdut unul din cei mai de seamă scriitori români contemporani.

 
Am avut privilegiul de a o cunoaşte pe Mariana Marin. Am locuit pînă de curînd în acelaşi bloc „dintr-un celebru cartier proletar”. Nu am avut curajul să-i bat la uşă înainte de 1989 şi să îi arăt susţinerea pentru disidenţa ei faţă de regimul comunist. Este unul din lucrurile pe care mi le reproşez şi astăzi. Monica Lovinescu îi amintea numele de multe ori în emisiunile sale de la „Europa Liberă”. O admira ca poet şi ca om căruia îi pasă ce se întîmplă în jurul lui. Şi mai ales care ia atitudine. Au fost atît de puţini în vremurile acelea că îi poţi număra pe degete. Mariana Marin a fost unul dintre ei.

 
După revoluţie i-am cumpărat cărţile:

Atelierele (1980-1984), Cartea Românească 1990, Mutilarea artistului la tinereţe, Editura Muzeul Literaturii Române 1999, Un război de o sută de ani, Editura Axa Botoşani 2001 (reeditarea volumului de debut apărut în 1981).

Am fost la Mariana Marin acasă să-i arăt textele mele. M-a încurajat în ceea ce făceam şi mi-a dat spre lectură cîteva cărţi de poezie. Printre ele o antologie din poeţii americani. Pe pagina de gardă a „Atelierelor” mi-a scris „în semn de prietenie şi curaj, 17 iunie 1996”.

 
Zilele trecute, trecînd pe la chioşcul de cărţi şi reviste literare din faţa Muzeului Literaturii Române, am văzut o carte nouă a Marianei Marin. Am intrat şi am răsfoit-o. Era o ediţie de autor, o strîngere între coperţile unui singur volum a tuturor cărţilor sale. Nu credeam atunci să aflu atît de repede despre stingerea sa.
 
Atunci cînd se duce cineva apropiat, simţi cum moartea ţi-a zburat pe la ureche. Dumnezeu s-o odihnească şi să ierte o societate care nu ştie decît prea tîrziu sau poate niciodată să-şi cinstească adevăratele valori.
  • Share/Bookmark
Weblog

Toate drepturile rezervate Weblog.ro

Parerea ta conteaza

Echipa Weblog.ro e alaturi de tine! Da-ne un semn!

  • Vrei sa iti faci cont pe www.weblog.ro si intampini dificultati?

  • Ai intrebari legate de folosirea site-ului?

  • Doresti sa ne comunici comportamentele abuzive ale unor membri?

  • Vrei sa faci comentarii sau sa ne dai anumite sugestii?

P A R E R E A T A